Curatenie de primavara cu schimbari majore

Am venit momentul sa imbunatatesc blogurile si sa inlesnesc comunicarea cu voi, atat de importanta pentru mine. De azi inainte veti gasi toate textele vechi si pe cele noi la http://pursisimplu.net/. Sper ca aceasta mutare sa faca textele mai usor si mai rapid de parcurs si sa imbunatateasca fotografiile. Nu in ultimul rand aceasta mutare va marca o noua etapa in viata mea: voi dedica mai mult timp scrisului. Sper ca aceste schimbari sa ne apropie si mai mult si sa va aduca si voua si mie momente de fericire si conversatii interesante care sa ne aline setea de cunoastere si pe cea de comunicare. Astept comentariile voastre la noua adresa (de astazi nu voi mai raspunde aici). Tot acolo puteti sa va reinnoiti abonamentele.

Andra

Prezentele materiale sunt protejate de drepturile de autor conform Legii 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Orice încercare de preluare a articolelor si fotografiilor se va face NUMAI cu acordul autoarei si cu condiţia citării permanente a link-ului : pursisimplu net.

Leac de inima albastra

Inteleapta doamna Simionescu, cunoscuta de noi sub numele de Sanda Marin, a adunat in cartea sa de bucate singurele retete care merita incercate. Si sunt acolo suficiente cat sa imi ajunga pentru intreaga viata. 

Oricat ar fi lumea de mare si oricat ar fi de exotice si interesante retetele cu care ma bombardeaza zilnic emisiunile de televiziune si blogurile, mereu, dar mereu, ma voi intoarce la mancarea copilariei, singura capabila sa ma faca fericita.

Salata de sfecla cu linte verde si telemea

Mancarea copilariei mele a venit din cartea de bucate a doamnei Simionescu care a fost a bunicii si mai apoi a ajuns a mamei. Un volum gros cu paginile macinate de timp si de cautari, cu semne puse din loc in loc, mirosind a decenii de oale si cuptoare pline, purtand pe unele pagini amprentele femeilor din familia mea in ciocolata, suc de rosii, ulei …

Alaturi de cartile de colorat si cele de povesti cu care ma delectam in copilarie, carte de bucate cu coperti bleumarin a fost una dintre lecturile mele favorite. Am fost un copil ciudat si lacom si mintea mea a fost hranita din plin de paginile pline cu ilustratii si retete de prajituri fabuloase.

Era lipsurilor de tot felul a adaugat o tusa groasa poftelor si imaginatiei mele si a facut din cartea doamnei Simionescu o obsesie, un fel de refugiu cald, plin de speranta.  

Salata consistenta cu gustul sau teluric, acru si sarat este una dintre favoritele mele

Nu stiu de ce toamna sunt atat de rascolita de amintiri. Nu stiu de ce ingredientele desuete imi amintesc de cartea de bucate cu coperti bleumarin. Dintre toate insa lintea este cea care are cel mai mult nevoie de intelepciunea adunata in ea, de aerul rece al toamnei si de o inima albastra.  

Cand pe aragaz murmura lintea cu costita iar in dulap stau cutiile, borcanele si pungile cu diversele varietati de linte, ma simt aparata. Este un fel de garantie ca in saptamanile ce vor urma nimic rau nu se poate intampla.

Lintea fiarta, lintea batuta, cea cu slanina, chiftelele cu linte, supa de linte, salata cu linte, toate sunt posibile si odata cu ele voi avea protectia doamnei Simionescu. Si, cand buna doamna vegheaza asupra mea ma simt gata sa infrunt orice. Chiar si frigul.

De dragul acestei salate fierb de fiecare data mai multa sfecla si linte decat am nevoie

Am incercat multa vreme sa imi explic forta de seductie pe care cartea doamnei Simionescu a avut-o si inca o mai are asupra mea si cred ca am gasit raspunsul.

Sunt unele retete din care se aude un glas plin de intelepciune: „se pun după gust şi după posibilitate”, spune domnia sa undeva. Vocea nu se aude in carte decat rareori insa atunci cand o auzi este generoasa si rezonabila, se declara cu modestie un simplu ghid.

Doamna Simionescu imi spune cu un bland accent moldovenesc: „Ai bani? Te duce mintea? Mergi mai departe. Nu te opri aici.”

Sfanta carte a bucatariei romanesti nu este un sfarsit insa trebuie sa fie inceputul.

Am fost norocoasa. Am copilarind rasfoind volumul bunicii si mamei mele si stiu ca pana cand o sa mor am sa trec mai usor peste necazuri si tristeti daca o voi avea alaturi pe doamna Simionescu.

Innobilarea dulcilor radacini

Radacinile aromate si dulci ajung in bucatarie pline de pamant si cine a decis pentru prima data sa le manance a fost fie tare infometat, fie plin de imaginatie. Arata putin promitator. Sub apa insa aroma si culoarea lor sunt suficiente sa imi faca foame. Insa pentru ce am eu in minte este nevoie de timp.

Sfecla, cartofi dulci si pastarnac

Toamna si iarna fac in fiecare saptamana macar o versiune de legume la cuptor. Sfecla, cartofi dulci, pastarnac, morcovi, telina, dovleac. Toate sau numai o parte din ele sunt curatate si taiate in bucati, sarate si stropite cu ulei. Orice fel de ulei. In cuptorul incins sunt lasate vreo doua ore pana cand totul este moale si caramelizat si crocant. Un amestec de texturi si culori si o aroma atat de familiara.

La cuptor aroma legumelor devine mai puternica, gustul mai intens

Cuptorul are un rol decisiv el intensifica aroma legumelor care devine mai puternica, gustul mai concentrat, dulce-amarui, iar culoarea devine mai sumbra, tomnatica. Imi plac legumele astea calde sau la temperatura camerei, niciodata din frigider.

Fac o tava mare pe care o impart cu zgarcenie in portii si mananc legumele cu telemea, sau mozzarella, sau parmezan, uneori pun peste ele un ou ochi, sau o felie de friptura de pui rece.

Cartofi dulci, pastarnac, sfecla si telemea

Inteleg avantajele cartofului, imi place prajit, fiert, piuré, insa cartofii sunt unidimensionali. Imi lipseste parfumul dulce al pastarnacului si telinei cand mananc cartofi. Amestecul asta de legume este mult superior cartofilor la cuptor.

Sunt sigura ca este un gust pe care il dobandim in timp. Cartoful este atat de simplu de iubit. Pastarnacul cu miezul sau lemnos, cartoful dulce cu gustul sau care nu are nici o legatura cu cel al cartofului, telina cu aroma sa puternica si consistenta sa de burete, sfecla cu gust de caramel, toate cer un pic de educatie. Iar gustul se educa in timp.

Un prim pas in educarea gustului poate fi piureul de morcov, telina, pastarnac si cartofi dulci. Este atat de … multidimensional, atat de matur.

Piureul de radacini aburind si dulce

Piureul asta este intotdeauna fibros, niciodata fin. Nu are textura amestecului de legume pe care copiii il inghit fara sa il mestece. Nu este facut sa alunece pe gat fara efort. Cred ca asta este sarmul lui.

Piureul este rareori primadona pranzului si nu vad de ce nu este. Putine mancaruri au nevoie de mai putina munca decat piureul. Iar daca nu am nici un fel de radacini toamna am intotdeauna conopida. Piureul de conopida este excelent cu pui la cuptor.

Insa piureul care bate toate piureurile este cel de pastarnac, morcovi, cartofi si cartofi dulci. Fara unt, numai cu ulei de masline si sare. Este dulce si satios si tare, tare bun.