pur si simplu

Archive for the ‘rosii’ Category

Ca la inceputul lumii

In faina, germeni de grau, mac, mic dejun, nuci, paine neagra, rosii, susan, tarate, ulei de masline, usturoi on 14/09/2010 at 12:02

Exista ceva primordial in painea neagra. Nimic nu este mai satios, mai plin si mai complet. Incapatanarea fainii grele de a nu creste, densitatea plina de gust si mirosul de pamant reavan, toate imi fac o teribila pofta de mancare si viata.

Arata sumbru insa inspira vivacitate. Painea neagra pe care o fac atunci cand am vreme este o paine grea de tarate si seminte. Pun in ea germeni de grau si seminte de mac si susan.

Painea neagra, densa, telurica si atat de satioasa

Painea neagra, densa, telurica si atat de satioasa

Insa cea mai buna varianta este cea la care adaug miez de nuca. Painea neagra cu miez de nuca pe care se intinde branza proaspata de vaca sau de capra este … nu stiu cum este, nu pot descrie, trebuie incercata.

Painea neagra cu miez de nuca sau fara este parca si mai buna atunci cand vremea de afara este mohorata. Inveselesc painea cu felii imbujorate de rosii si uleiul galben si parfumat de masline.

Painea neagra are coaja groasa si consistenta in care dintii se opintesc

Painea neagra are coaja groasa si consistenta in care dintii se opintesc

Un praf de sare si micul dejun e gata. Da, micul dejun. Gradina inca mai dicteaza ce mananc si rosiile atarna acum grele si coapte pe tulpinele ramase nerusinat de goale de frunze.

Asadar rosii din gradina, doua felii din painea coapta acum cateva zile, si ulei de masline, mereu prezent la mine in dulap.

Uleiul extravirgin de masline este piperat si gros

Uleiul extravirgin de masline este piperat si gros

In insorita Barcelona pulpa rosiilor frecata de felia de paine si apoi asezonata cu ulei de masline si sare se numeste pa amb tomàquet.

Spaniolii ii adauga uneori si un catel de usturoi pe care il trec pe fata aspra a felie de paine inainte de orice, insa mirosul usturoiului este inca antisocial asa ca pa amb tomàquet-ul meu are rosii taiate felii si nu are usturoi.

Asta este varianta mea, romanesca si ceva mai putin parfumata.

Imi place acest mic dejun pentru ca nu este insipid si trecator ca altele. Painea neagra are nevoie de efort, nu este un banal puf fara consistenta, are coaja groasa si o densitate in care dintii se opintesc, pe care gingiile si cerul gurii o simt.

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare fac din painea neagra un consistent si delicios mic dejun

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare fac din painea neagra un consistent si delicios mic dejun

Uleiul extravirgin de masline este picant, aromat si gros si are darul de a mai domoli un pic rezistenta painii si de a face ca imbucaturile sa alunece placut pe gat.

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare dau viata feliilor de paine.

Cu ele micul dejun devine suculent si delicios. Numai la vederea lor, purpurii si apetisante, zemuind pe farfurie, imi lasa gura apa.

Exercitii de imaginatie

In brocoli, fasole verde, marar, rosii, ulei de masline on 31/08/2010 at 12:55

Este dimineata si legand rosiile, culegand corcodusele si perele si udand salata, adun in roaba pe care o am mereu cu mine in gradina tot ce este copt si arata bine sau este pe cale de a fi prea copt maine.

Cateva rosii galbene dulci si aromate, doua capete de brocoli, o ceapa lovita cu sapa din greseala, cativa cartofi rontaiti de gaze, doua sau trei fire de patrunjel cu radacini cu tot care au inceput sa ia cu asalt fasolea, cateva pastai cu boabele inca umede si fragede, un ardei gras contorsionat si greu de sucuri amare. Toate arata ca piesele risipite ale unui puzzle a carui rezolvare nu o am.

Rosii galbene, brocoli, ardei, cartofi, ceapa, usturoi, patrunjel, marar, fasole ...

Rosii galbene, brocoli, ardei, cartofi, ceapa, usturoi, patrunjel, marar, fasole ...

Cand vad toate aceste legume la un loc am placuta, delicioasa senzatie de abundenta si implinire. Sunt fericita ca spatele rupt de atata plantat, legat si pigulit la buruieni, melodramele inspirate de rosiile lovite de mana sau lungile ore petrecute udand gradina au un atat de spectaculos final. 

Pamantul asta nu inceteaza sa ma uimeasca. Nu am facut nimic sa merit atata generozitate. Am facut tot ce mi-a stat in putere ca sa merit atata generozitate.

Generozitatea gradinii mele, atat de meritata, atat de nemeritata

Generozitatea gradinii mele, atat de meritata, atat de nemeritata

Cand in gradina nu sunt decat urzici lucrurile sunt foarte simple in bucatarie. Nu am prea multe alternative. Cand insa masa geme sub greutatea legumelor dilema este mare.

Noroc ca vreme simplifica mult lucrurile. Frigul din ultimele zile imi spune aspru: supa. Ai auzit? Supa! Ferbinte, dulce, acra, amara, deasa! Iar eu ma execut.

Cartofi Désirée si rosii Yellow Pear in asteptarea unei idei

Cartofi Désirée si rosii Yellow Pear in asteptarea unei idei

Oricum obrajii roz ai cartofilor Désirée si carnea galbena si dulce a rosiilor Yellow Pear imi spun ca trebuie sa fie impreuna, ca asa cum au crescut in gradina, unii aproape de altii, asa trebuie sa stea in farfurie: foarte aproape.

Supa asta de legume nu este un compromis, o rezolvare stangace si fusarita, ea este tratata cu acelasi respect cu care tratez toate legumele pentru care ma spetesc aproape jumatate de an in fiecare an.

Dulce, parfumata, abundenta, supa cu legume este un minestrone romanesc dulce-acrisor, parfumat cu patrunjel si marar. Orice senzatie de frig dispare dupa prima lingura.

Un castron cu supa dulce-acrisoara, parfumata si aratoasa

Un castron cu supa dulce-acrisoara, parfumata si aratoasa

Stiu ca de aici incolo multe astfel de castroane vor urma. Intregul ritual de a inmuia legumele taiate marunt in putin ulei de masline, si mai apoi de a le fierbe in apa sarata va ramane cu mine de acum si pana la primavara.

Supa cu sau fara carne va sta pe aragaz, apetisanta si fierbinte, un leac impotriva frigului, foamei si teribilelor dureri de spate.

Gustul clar si curat al verdelui

In ardei iute, brocoli, fasole verde, piept de pui, rosii, ulei de masline, usturoi on 18/08/2010 at 13:39

Splendidul brocoli este gata. Sunt atat de recunoscatoare gradinii mele pentru gustul asta atat de clar si curat pe care nu vreau sa il alterez in nici un fel. Pieptul de pui este gata oricand sa ma salveze. Nu va sufoca gustul legumelor, si este usor, iar gustul verde al brocoliului va ramane neatins.

Am facut escalop de pui cu brocoli si fasole verde in varianta mea de sos vierge.

Deliciosul brocoli inca crocant si dulce

Deliciosul brocoli inca crocant si dulce

Acest sos vierge este o dramatica abatere de traditionalul amestec de ulei de masline, rosii, busuioc si suc de lamaie. Brocoliul are nevoie de usturoi si ardei iute asa ca varianta pe care eu o folosesc cu brocoli este ulei de masline, usturoi, ardei iute si rosi. Oparesc rosiile pentru cateva secunde dupa ce le-am crestat coaja cu cutitul.

Dupa cateva secunde petrecute in apa clocotita coaja aluneca usor de pe carnea rosie. Ideea sosului vierge este simpla: uleiul trebuie sa ramana cald. Usturoiul si ardeiul iute trebuie numai sa imprumute aroma lor uleiului de masline iar rosiile trebuie sa isi pastreze prospetimea. Nu este un sos in adevaratul sens al cuvantului este mai degraba un ulei parfumat si gustos.

Dulce, acrisor, picant dar inainte de toate verde

Dulce, acrisor, picant dar inainte de toate verde

Dupa ce am opartit fasolea si brocoliul in apa sarata care bolboroseste agresiv, am aruncat toate legumele in apa foarte rece pentru a pastra culoare si a evita sa se inmoaie. Au stat in apa rece numai cateva secunde, apoi le-am scurs si peste ele am varsat o parte din sosul vierge.

Am taiat in doua pieptul de pui dezosat si de pe care am scos pielea. Am taiat cele doua jumatati in doua pe lungime ca sa devina mai subtiri si sa se patrunda rapid. Intr-o tigaie cu ulei de masline cald am pus pieptul sarat. L-am lasat in tigaie pana cand a ajuns blond pal.

O farfurie cu mancare delicioasa si atat de frumos colorata

O farfurie cu mancare delicioasa si atat de frumos colorata

Peste legumele asezate pe farfurie am asezat pieptul de pui si deasupra am varsat restul de sos vierge.

M-am saturat sa aud in jurul meu vorbindu-se despre mancare sanatoasa. Mancarea trebuie sa fie buna, placuta ochiului si, daca invatam sa nu fierbem legumele pana cand le scoatem sufletul, ce vom avea in farfurie va fi bun atat pentru minte, corp cat si pentru trup.  Am invatat sa apreciez legumele muncind din greu sa le cultiv si ingrijesc. Cand pui atat de multa munca in gradina este absurd sa te apuci sa le distrugi in tigaie.

Intampinand furtuna

In ardei iute, busuioc, carne de porc, marar, ou, rosii, rozmarin, Sweet Genovese, ulei de masline, usturoi on 11/08/2010 at 13:13

Am cules rozmarin, busuioc, marar, dovlecei, cativa ardei iuti, rosii si am rup cateva din frunzele inca verzi ale cepelor din gradina.

Am venit in bucataria cu prada asta parfumata unde ma astepta frigiderul dezolant de gol.

Vara nu cumpar aproape nimic tot ce vreau sa mananc se afla in gradina, insa in zilele in care norii negrii de ploaie se aduna, tunete amenintatoare se aud si ploaia cade rece, am nevoie de un supliment.

Am nevoie numai de un pachet cu carne tocata, o felie de parmezan, un ou si o felie de paine uscata pentru a face chiftelute picante cu ierburi aromatice in sos de rosii si dovlecei.

Foamea cumplita si ploaia de afara ma indeamna sa ma apuc repede de treaba si sa termin si mai repede.

Delicioase, rapide dar mai ales fierbinti

Delicioase, rapide dar mai ales fierbinti

Am tocat toate legumele si ierburile marunt si le-am separat: in tigaia am pus rosiile, un catel de usturoi, ulei de masline si o parte din ardeiul iute. Restul pun peste carnea tocata. Am taiat fragezii dovlecei si dupa ce sosul a fiert cateva minute i-am aruncat impreuna cu o crenguta de rozmarin sa se inmoaie un pic.

Am amestecat carnea, ierburile si ceapa tocate cu oul si paine, am pus un praf de sare si mult piper proaspat macinata si rand pe rand am facut chiftelele.

Aroma imbatatoare a rozmarinului imi evoca mereu mancarea facuta in bucataria mamei si cea a bunicii

Aroma imbatatoare a rozmarinului imi evoca mereu mancarea facuta in bucataria mamei si cea a bunicii

Nu imi place mirosul sau gustul chiftelelor prajite asa ca nu le prajesc ci le arunc in sosul fierbinte una cate una. Le fac destul de mici ca sa nu astept prea mult. Un colt de parmezan este tot ce imi mai trebuie. Ras fin va da chiftelutelor o nota de lux pe care o merit. 

Toamna cand trebuie sa ard resturile de tufe si garduri vii dupa ce le-am tuns imi fac un bol de chiftele in sos de rosii. Peste ele pus cateva paste fierte iar desupra tai o felie groasa de mozzarella. Ma asez in fata focului si ma bucur de mancarea asta consistenta si fierbinte. Frigul toamnei nu ajunge la mine. Crengile din foc trosnesc incalzindu-mi fata, iar castronul imi incalzeste mainile. 

Parmezanul ras peste chiftelele fierbinti se topeste rapid

Parmezanul ras peste chiftelele fierbinti se topeste rapid

Stiu ca este inca vara insa acum, azi, pentru cateva ore este toamna. Afara furtuna se dezlantuie, picaturile se zbat demente lovind sticla ferestrelor. „Oh, plansul talangii cand ploua!”

Modesta Margherita

In busuioc, Margherita, masline, mozzarella, pizza, rosii, Sweet Genovese, ulei de masline on 25/07/2010 at 13:33

Reteta este simpla: mozzarella di Bufala, suc de rosii, busuioc si ulei de masline extravirgin. Nu fac pizza in fiecare zi, in fapt fac pizza foarte rar, numai atunci cand am cele mai bune ingrediente, numai atunci cand pizza primeste exact atentia pe care o merita. Fac pizza atunci cand am vreme sa fac paine. 

Un blat subtire, sos de rosii, mozzarella, busuioc si ulei de masline. Perfect!

Un blat subtire, sos de rosii, mozzarella, busuioc si ulei de masline. Perfect!

Pizza Margherita este cina perfecta in serile racoroase cand fierbinteala nu a mai ramas decat in zidurile de caramida, in spatarul de lemn al bancii, in iarba calda sub talpile desculte. Pizza Margherita este rapida si pana cand se coace tacuta in cuptor, mirosind a paine si busuioc, sticla de vin se raceste in galeata plina cu gheata. 

Aluatul este simplu, o bucata din aluatul din care fac paine la care adaug cand il framant putin ulei de masline. Nu stiu de ce fac asta, stiu insa ca aluatul devine mai elastic, mai fin.

Cu masline si busuioc proaspat pentru mofturosi

Cu masline si busuioc proaspat pentru mofturosi

Cina asta este ideala pentru mesele cu prieteni, in gradina, la lumina blanda a amurgului. Fiecare isi poate alege propria sa Margherita: cu blatul mai gros sau mai subtire, cu masline sau fara, cu busuioc proaspat sau cu busuioc pus deasupra pizzei atunci cand este aruncata in cuptor. Mie imi place reteta clasica insa mofturosii mei prieteni prefera maslinele si aluaturile goase si pufoase.

In cuptor se incinge timp de o ora o placa de ceramica pe care o folosesc sa coc paine si placinte dar mai ales minunata pizza. Pe placa asta minune aluaturile deja decorate se coc instantaneu. Dosul pizzelor devine crocant iar fetele lor se bronzeaza frumos si uniform.   

Mozzarella din lapte de bivolita se topeste, iar busuiocul Sweet Genovese devine crocant si parca mai aromat ca oricand.

Clasica, simpla, modesta si atat de delicioasa Margherita

Clasica, simpla, modesta si atat de delicioasa Margherita

Mancam pizza asta delicioasa in mijlocul florilor udata cu pahare reci de vin alb. Fac pizza asta cand busuiocul din gradina arata atat de apetisant incat nu ma pot abtine sa nu il culeg.

Dieta gradinarilor este predictibila: mancam multi cartofi atunci cand sunt gata, multa salata de vinete cand vinetele s-au copt, tot felul de mancaruri cu rosii si salate de rosii cand rosiile sunt coapte.

Sezonul busuiocului din gradina este scurt, prea scurt si ma simt obligata sa il folosesc. La asa obligatie raspund de fiecare data cu entuziasm.

Adunand gradina in farfurie

In ardei iute, busuioc, rosii, Sweet Genovese, ulei de masline, usturoi on 23/07/2010 at 12:42

Trecand prin gradina sa ud sau numai in inspectie, ma intorc in casa cu bratele pline. Lacomia mea nu cunoaste limite, dar trebuie sa intelegeti in felul asta fac bine gradinii. Varfurile busuiocului trebuie retezate pentru ca numai asa tufele se indesesc. Ce sa fac dupa ce am tuns varfurile busuiocului? Nu pot sa arunc fragedele frunze. Cunosc busuiocul asta de cand era samanta asa ca nu am sa ii fac acesta nedreptate.

Spaghetti all'arrabbiata cu busuioc, ardei iute, usturoi si rosii

Spaghetti all'arrabbiata cu busuioc, ardei iute, usturoi si rosii

Ardeii iuti trebuie culesi pentru ca asta este regula: cu cat culeg mai multi cu atat generoasele plante vor produce mai multi. Nu am sa astept ca fructele astea de smarald sa se inroseasca, vreau sa simt gustul lor inca nerafinat, iuteala lor intensa.

Culeg fara un plan anume. Planul se naste intotdeauna in bucatarie. Din fundul gradinii, lucind in soare, imi fac cu ochiul rosiile. Aici culesul se transforma in picnic: unele rosii nu se coc pentru bucatarie ci numai pentru mine. Sunt incalzite de soare si dulci, acelasi gust pe care il stiu din copilariei, din gradina bunicii cand in lipsa de dulciuri mancam rosii si prune si fragi.

Busuioc, busuioc, busuioc, peste tot: in gradina, in ghivece. Cred ca imi este teama ca intr-o buna zi se va termina

Busuioc, busuioc, busuioc, peste tot: in gradina, in ghivece. Cred ca imi este teama ca intr-o buna zi se va termina

In bucatarie, toata aceasta prada: rosiile, busuiocul, ardeiul iute, nu imi spune decat un singur lucru: spaghetti all’arrabbiata. Fac sosul asta pentru paste de multa vreme fara sa stiu ca poarta acest nume. In uleiul de masline extravirgin usor incalzit arunc usturoiul si ardeiul iute, mai mult usturoi si ardei iute decat ar pune un om normal.

Pe focul alaturat oala cu apa sarata fierbe si in ea arunc pastele.  De aici incolo nu mai sunt decat 7-8 minute. Nu fierb niciodata pastele 12 minute cat scrie pe pachet pentru ca le vreau al dente asa cum am invatat in Italia ca sunt bune.

Carnosi, furiosi, luciosi si gata de cules. Cine are rabdare sa ii lase sa se coaca?

Carnosi, furiosi, luciosi si gata de cules. Cine are rabdare sa ii lase sa se coaca?

Acum peste usturoi si ardei iute arunc rosiile taiate cele foarte mici in jumatati, cele mari in cubulete. Pastele sunt gata! Le scurg si le arunc in tigaia asta atat de draga mie care a vazut atatea sosuri picante. Amestec rapid, adaug un praf de sare daca mai este nevoie, si la final, parfumatele, sublimele frunze de busuioc. Pastrez cateva pentru farfurie insa multe, prea multe ajung in tigaie.

Am ajuns sa folosesc busuiocul ca pe spanac si trebuie sa spun ca nu am descoperit nimic mai bun sau mai inmiresmat. Numai busuiocul Sweet Genovese poate sa faca dintr-o mancare atat de simpla un adevarat regal. Spaghetti all’arrabbiata este felul in care eu ii multumesc gradinii mele pentru generozitate ei nemarginita.