Gustul clar si curat al verdelui

Splendidul brocoli este gata. Sunt atat de recunoscatoare gradinii mele pentru gustul asta atat de clar si curat pe care nu vreau sa il alterez in nici un fel. Pieptul de pui este gata oricand sa ma salveze. Nu va sufoca gustul legumelor, si este usor, iar gustul verde al brocoliului va ramane neatins.

Am facut escalop de pui cu brocoli si fasole verde in varianta mea de sos vierge.

Deliciosul brocoli inca crocant si dulce

Acest sos vierge este o dramatica abatere de traditionalul amestec de ulei de masline, rosii, busuioc si suc de lamaie. Brocoliul are nevoie de usturoi si ardei iute asa ca varianta pe care eu o folosesc cu brocoli este ulei de masline, usturoi, ardei iute si rosi. Oparesc rosiile pentru cateva secunde dupa ce le-am crestat coaja cu cutitul.

Dupa cateva secunde petrecute in apa clocotita coaja aluneca usor de pe carnea rosie. Ideea sosului vierge este simpla: uleiul trebuie sa ramana cald. Usturoiul si ardeiul iute trebuie numai sa imprumute aroma lor uleiului de masline iar rosiile trebuie sa isi pastreze prospetimea. Nu este un sos in adevaratul sens al cuvantului este mai degraba un ulei parfumat si gustos.

Dulce, acrisor, picant dar inainte de toate verde

Dupa ce am opartit fasolea si brocoliul in apa sarata care bolboroseste agresiv, am aruncat toate legumele in apa foarte rece pentru a pastra culoare si a evita sa se inmoaie. Au stat in apa rece numai cateva secunde, apoi le-am scurs si peste ele am varsat o parte din sosul vierge.

Am taiat in doua pieptul de pui dezosat si de pe care am scos pielea. Am taiat cele doua jumatati in doua pe lungime ca sa devina mai subtiri si sa se patrunda rapid. Intr-o tigaie cu ulei de masline cald am pus pieptul sarat. L-am lasat in tigaie pana cand a ajuns blond pal.

O farfurie cu mancare delicioasa si atat de frumos colorata

Peste legumele asezate pe farfurie am asezat pieptul de pui si deasupra am varsat restul de sos vierge.

M-am saturat sa aud in jurul meu vorbindu-se despre mancare sanatoasa. Mancarea trebuie sa fie buna, placuta ochiului si, daca invatam sa nu fierbem legumele pana cand le scoatem sufletul, ce vom avea in farfurie va fi bun atat pentru minte, corp cat si pentru trup.  Am invatat sa apreciez legumele muncind din greu sa le cultiv si ingrijesc. Cand pui atat de multa munca in gradina este absurd sa te apuci sa le distrugi in tigaie.

Intampinand furtuna

Am cules rozmarin, busuioc, marar, dovlecei, cativa ardei iuti, rosii si am rup cateva din frunzele inca verzi ale cepelor din gradina.

Am venit in bucataria cu prada asta parfumata unde ma astepta frigiderul dezolant de gol.

Vara nu cumpar aproape nimic tot ce vreau sa mananc se afla in gradina, insa in zilele in care norii negrii de ploaie se aduna, tunete amenintatoare se aud si ploaia cade rece, am nevoie de un supliment.

Am nevoie numai de un pachet cu carne tocata, o felie de parmezan, un ou si o felie de paine uscata pentru a face chiftelute picante cu ierburi aromatice in sos de rosii si dovlecei.

Foamea cumplita si ploaia de afara ma indeamna sa ma apuc repede de treaba si sa termin si mai repede.

Delicioase, rapide dar mai ales fierbinti

Am tocat toate legumele si ierburile marunt si le-am separat: in tigaia am pus rosiile, un catel de usturoi, ulei de masline si o parte din ardeiul iute. Restul pun peste carnea tocata. Am taiat fragezii dovlecei si dupa ce sosul a fiert cateva minute i-am aruncat impreuna cu o crenguta de rozmarin sa se inmoaie un pic.

Am amestecat carnea, ierburile si ceapa tocate cu oul si paine, am pus un praf de sare si mult piper proaspat macinata si rand pe rand am facut chiftelele.

Aroma imbatatoare a rozmarinului imi evoca mereu mancarea facuta in bucataria mamei si cea a bunicii

Nu imi place mirosul sau gustul chiftelelor prajite asa ca nu le prajesc ci le arunc in sosul fierbinte una cate una. Le fac destul de mici ca sa nu astept prea mult. Un colt de parmezan este tot ce imi mai trebuie. Ras fin va da chiftelutelor o nota de lux pe care o merit. 

Toamna cand trebuie sa ard resturile de tufe si garduri vii dupa ce le-am tuns imi fac un bol de chiftele in sos de rosii. Peste ele pus cateva paste fierte iar desupra tai o felie groasa de mozzarella. Ma asez in fata focului si ma bucur de mancarea asta consistenta si fierbinte. Frigul toamnei nu ajunge la mine. Crengile din foc trosnesc incalzindu-mi fata, iar castronul imi incalzeste mainile. 

Parmezanul ras peste chiftelele fierbinti se topeste rapid

Stiu ca este inca vara insa acum, azi, pentru cateva ore este toamna. Afara furtuna se dezlantuie, picaturile se zbat demente lovind sticla ferestrelor. „Oh, plansul talangii cand ploua!”

Adunand gradina in farfurie

Trecand prin gradina sa ud sau numai in inspectie, ma intorc in casa cu bratele pline. Lacomia mea nu cunoaste limite, dar trebuie sa intelegeti in felul asta fac bine gradinii. Varfurile busuiocului trebuie retezate pentru ca numai asa tufele se indesesc. Ce sa fac dupa ce am tuns varfurile busuiocului? Nu pot sa arunc fragedele frunze. Cunosc busuiocul asta de cand era samanta asa ca nu am sa ii fac acesta nedreptate.

Spaghetti all'arrabbiata cu busuioc, ardei iute, usturoi si rosii

Ardeii iuti trebuie culesi pentru ca asta este regula: cu cat culeg mai multi cu atat generoasele plante vor produce mai multi. Nu am sa astept ca fructele astea de smarald sa se inroseasca, vreau sa simt gustul lor inca nerafinat, iuteala lor intensa.

Culeg fara un plan anume. Planul se naste intotdeauna in bucatarie. Din fundul gradinii, lucind in soare, imi fac cu ochiul rosiile. Aici culesul se transforma in picnic: unele rosii nu se coc pentru bucatarie ci numai pentru mine. Sunt incalzite de soare si dulci, acelasi gust pe care il stiu din copilariei, din gradina bunicii cand in lipsa de dulciuri mancam rosii si prune si fragi.

Busuioc, busuioc, busuioc, peste tot: in gradina, in ghivece. Cred ca imi este teama ca intr-o buna zi se va termina

In bucatarie, toata aceasta prada: rosiile, busuiocul, ardeiul iute, nu imi spune decat un singur lucru: spaghetti all’arrabbiata. Fac sosul asta pentru paste de multa vreme fara sa stiu ca poarta acest nume. In uleiul de masline extravirgin usor incalzit arunc usturoiul si ardeiul iute, mai mult usturoi si ardei iute decat ar pune un om normal.

Pe focul alaturat oala cu apa sarata fierbe si in ea arunc pastele.  De aici incolo nu mai sunt decat 7-8 minute. Nu fierb niciodata pastele 12 minute cat scrie pe pachet pentru ca le vreau al dente asa cum am invatat in Italia ca sunt bune.

Carnosi, furiosi, luciosi si gata de cules. Cine are rabdare sa ii lase sa se coaca?

Acum peste usturoi si ardei iute arunc rosiile taiate cele foarte mici in jumatati, cele mari in cubulete. Pastele sunt gata! Le scurg si le arunc in tigaia asta atat de draga mie care a vazut atatea sosuri picante. Amestec rapid, adaug un praf de sare daca mai este nevoie, si la final, parfumatele, sublimele frunze de busuioc. Pastrez cateva pentru farfurie insa multe, prea multe ajung in tigaie.

Am ajuns sa folosesc busuiocul ca pe spanac si trebuie sa spun ca nu am descoperit nimic mai bun sau mai inmiresmat. Numai busuiocul Sweet Genovese poate sa faca dintr-o mancare atat de simpla un adevarat regal. Spaghetti all’arrabbiata este felul in care eu ii multumesc gradinii mele pentru generozitate ei nemarginita.