pur si simplu

Archive for August 2010|Monthly archive page

Exercitii de imaginatie

In brocoli, fasole verde, marar, rosii, ulei de masline on 31/08/2010 at 12:55

Este dimineata si legand rosiile, culegand corcodusele si perele si udand salata, adun in roaba pe care o am mereu cu mine in gradina tot ce este copt si arata bine sau este pe cale de a fi prea copt maine.

Cateva rosii galbene dulci si aromate, doua capete de brocoli, o ceapa lovita cu sapa din greseala, cativa cartofi rontaiti de gaze, doua sau trei fire de patrunjel cu radacini cu tot care au inceput sa ia cu asalt fasolea, cateva pastai cu boabele inca umede si fragede, un ardei gras contorsionat si greu de sucuri amare. Toate arata ca piesele risipite ale unui puzzle a carui rezolvare nu o am.

Rosii galbene, brocoli, ardei, cartofi, ceapa, usturoi, patrunjel, marar, fasole ...

Rosii galbene, brocoli, ardei, cartofi, ceapa, usturoi, patrunjel, marar, fasole ...

Cand vad toate aceste legume la un loc am placuta, delicioasa senzatie de abundenta si implinire. Sunt fericita ca spatele rupt de atata plantat, legat si pigulit la buruieni, melodramele inspirate de rosiile lovite de mana sau lungile ore petrecute udand gradina au un atat de spectaculos final. 

Pamantul asta nu inceteaza sa ma uimeasca. Nu am facut nimic sa merit atata generozitate. Am facut tot ce mi-a stat in putere ca sa merit atata generozitate.

Generozitatea gradinii mele, atat de meritata, atat de nemeritata

Generozitatea gradinii mele, atat de meritata, atat de nemeritata

Cand in gradina nu sunt decat urzici lucrurile sunt foarte simple in bucatarie. Nu am prea multe alternative. Cand insa masa geme sub greutatea legumelor dilema este mare.

Noroc ca vreme simplifica mult lucrurile. Frigul din ultimele zile imi spune aspru: supa. Ai auzit? Supa! Ferbinte, dulce, acra, amara, deasa! Iar eu ma execut.

Cartofi Désirée si rosii Yellow Pear in asteptarea unei idei

Cartofi Désirée si rosii Yellow Pear in asteptarea unei idei

Oricum obrajii roz ai cartofilor Désirée si carnea galbena si dulce a rosiilor Yellow Pear imi spun ca trebuie sa fie impreuna, ca asa cum au crescut in gradina, unii aproape de altii, asa trebuie sa stea in farfurie: foarte aproape.

Supa asta de legume nu este un compromis, o rezolvare stangace si fusarita, ea este tratata cu acelasi respect cu care tratez toate legumele pentru care ma spetesc aproape jumatate de an in fiecare an.

Dulce, parfumata, abundenta, supa cu legume este un minestrone romanesc dulce-acrisor, parfumat cu patrunjel si marar. Orice senzatie de frig dispare dupa prima lingura.

Un castron cu supa dulce-acrisoara, parfumata si aratoasa

Un castron cu supa dulce-acrisoara, parfumata si aratoasa

Stiu ca de aici incolo multe astfel de castroane vor urma. Intregul ritual de a inmuia legumele taiate marunt in putin ulei de masline, si mai apoi de a le fierbe in apa sarata va ramane cu mine de acum si pana la primavara.

Supa cu sau fara carne va sta pe aragaz, apetisanta si fierbinte, un leac impotriva frigului, foamei si teribilelor dureri de spate.

Anunțuri

Cand dulceata vorbeste

In corcoduse, desert, faina, lapte, Mirabelle de Nancy, ou, prajitura, zahar on 24/08/2010 at 13:19

Pomisorul plantat de mine a facut pentru prima oara fructe. Este un inceput la fel de emotionant ca oricare altul si, ca de fiecare data cand fac ceva care a reusit, sunt fericita.

L-am plantat intr-un frig cumplit cand nu vedeam in jurul meu de mizerabila zloata ce cadea fara mila din cer. Am ajuns in casa uda pana la piele, naclaita de noroi si cu degetele vinete de ger. Obrajii imi ardeau si de abia mai puteam respira de alergatura, de efort, de emotie.

Numai cine nu a plantat niciodata un copac nu poate intelege acest sentiment: copacul acesta fragil va ramane aici, va face fructe, imi va tine umbra si va ramane aici unde l-am pus eu. Copacul asta mai mult decat orice altceva voi face in viata va fi marturia faptului ca am existat.  

Mirabelle de Nancy - corcoduse frantuzesti

Mirabelle de Nancy - corcoduse frantuzesti

M-am dezbracat si am luat pijamaua calda si mirosind a rufa curata de pe calorifer. Cu o cana de ceai intr-o mana si spatele cald m-am uitat in gradina la sirul de pomisori tineri plantati in acea dimineata.

In linie dreapta, ca niste soldati la prima instructie, un pic nesiguri, fara sa isi gaseasca locul si ritmul, stateau acum in compania perilor plantati cu 25 de ani in urma de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea.

Nu voi uita niciodata acea zi si nici prunul nu a uita pentru ca anul acesta, in primavara a inflorit iar acum mi-a daruit primele fructe. Le-am cules pe toate si ajunsa in bucatarie am facut dulceata.

Dulceata dulce amaruie, de culoarea chihlimbarului

Dulceata dulce amaruie, de culoarea chihlimbarului

Nu cred ca sunt multe dulceturi care au personalitatea celei de Mirabelle de Nancy. Fructele cu al lor lume latinesc Prunus insititia, sunt varianta frantuzeasca a corcoduselor – Prunus cerasifera. Dulceata de corcoduse frantuzesti nu este pentru copii si nici pentru tartina cu unt de dimineata.

Este dulce si amara in acelasi timp si are un parfum greu si distinct, un fel de Chanel Nr. 5, pe care numai femeile mature si barbatii cu palarie si baston il pot aprecia.

Clatite cu dulceata vremurilor demult apuse

Clatite cu dulceata vremurilor demult apuse

Dulceata asta este un lux de savurat in cantitati mici cu un pahar cu apa rece asa cum obisnuiau pe vremuri sa faca gazdele bune: o tava cu pahare incetosate cu apa de la fantana, farfurioare cu dulceata si cesti mici cu cafea tare si fierbinte.

Tin minte macrameul de sub cesti si pahare, linguritele lovind vesele portelanul cestilor si mirosul de levantica, naftalina si mucegai al camerei pe care gazda nu o deschidea decat pentru musafiri.

Mie imi place dulceata asta in clatite facute numai de oua, lapte, faina si un varf de sare. Fara zahar, fara vanilie prajite intr-o tigaie unsa cu ulei si ramase palide ca tenul domnisoarelor din secolele trecute.

Delicioase clatite si un bol de Mirabelle de Nancy

Delicioase clatite si un bol de Mirabelle de Nancy

Clatita subtire, fina, insipida, o lasa pe dulceata de culoarea chihlimbarului sa vorbesca.

Dulceata de corcoduse este o fuga in trecut, in vremurile cand clatitele erau un eveniment si dulceturile spuneau „Bine ai venit la noi!”.

Gustul clar si curat al verdelui

In ardei iute, brocoli, fasole verde, piept de pui, rosii, ulei de masline, usturoi on 18/08/2010 at 13:39

Splendidul brocoli este gata. Sunt atat de recunoscatoare gradinii mele pentru gustul asta atat de clar si curat pe care nu vreau sa il alterez in nici un fel. Pieptul de pui este gata oricand sa ma salveze. Nu va sufoca gustul legumelor, si este usor, iar gustul verde al brocoliului va ramane neatins.

Am facut escalop de pui cu brocoli si fasole verde in varianta mea de sos vierge.

Deliciosul brocoli inca crocant si dulce

Deliciosul brocoli inca crocant si dulce

Acest sos vierge este o dramatica abatere de traditionalul amestec de ulei de masline, rosii, busuioc si suc de lamaie. Brocoliul are nevoie de usturoi si ardei iute asa ca varianta pe care eu o folosesc cu brocoli este ulei de masline, usturoi, ardei iute si rosi. Oparesc rosiile pentru cateva secunde dupa ce le-am crestat coaja cu cutitul.

Dupa cateva secunde petrecute in apa clocotita coaja aluneca usor de pe carnea rosie. Ideea sosului vierge este simpla: uleiul trebuie sa ramana cald. Usturoiul si ardeiul iute trebuie numai sa imprumute aroma lor uleiului de masline iar rosiile trebuie sa isi pastreze prospetimea. Nu este un sos in adevaratul sens al cuvantului este mai degraba un ulei parfumat si gustos.

Dulce, acrisor, picant dar inainte de toate verde

Dulce, acrisor, picant dar inainte de toate verde

Dupa ce am opartit fasolea si brocoliul in apa sarata care bolboroseste agresiv, am aruncat toate legumele in apa foarte rece pentru a pastra culoare si a evita sa se inmoaie. Au stat in apa rece numai cateva secunde, apoi le-am scurs si peste ele am varsat o parte din sosul vierge.

Am taiat in doua pieptul de pui dezosat si de pe care am scos pielea. Am taiat cele doua jumatati in doua pe lungime ca sa devina mai subtiri si sa se patrunda rapid. Intr-o tigaie cu ulei de masline cald am pus pieptul sarat. L-am lasat in tigaie pana cand a ajuns blond pal.

O farfurie cu mancare delicioasa si atat de frumos colorata

O farfurie cu mancare delicioasa si atat de frumos colorata

Peste legumele asezate pe farfurie am asezat pieptul de pui si deasupra am varsat restul de sos vierge.

M-am saturat sa aud in jurul meu vorbindu-se despre mancare sanatoasa. Mancarea trebuie sa fie buna, placuta ochiului si, daca invatam sa nu fierbem legumele pana cand le scoatem sufletul, ce vom avea in farfurie va fi bun atat pentru minte, corp cat si pentru trup.  Am invatat sa apreciez legumele muncind din greu sa le cultiv si ingrijesc. Cand pui atat de multa munca in gradina este absurd sa te apuci sa le distrugi in tigaie.

Placeri simple si vinovatii complexe

In faina, germeni de grau, in, mac, susan on 15/08/2010 at 13:53

Pana cand nu iti afunzi mainile adanc in amestecul mirosind a copilarie, nu intelegi de ce bunica obisnuia sa faca cu varful cutitului o cruce pe coaja ei groasa si rumena atunci cand taia prima felie.  Murmura ceva, buzele abia miscate si cu varful cutitului zgaria rapid o cruce pe dosul painii, partea ce a stat pe vatra, acolo unde paine era cea mai gustoasa.

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Bunica isi potrivea painea intre sani si cu un cutit lung facea semnul crucii dupa care taia prima felie. Totul semana cu un sacrificiu. Cutitul aluneca amenintator catre inima bunicii si dupa ce taia cateva felii, urmarita atent de privirile noastre, ne asezam la masa. Bunica nu era religioasa ca alte femei din sat insa painea era tratata cu reverenta cu care ea trata toate sarbatorile religioase. Cred ca painea era pentru bunica rugaciunea zilnica.

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Multa vremea painea mea a venit de la magazin. In ultimii ani am inteles ca nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor. Pentru a face din patru pereti acasa am inceput sa framant aluatul mirosind a rugaciuni. Oricat de departe as fi sunt atat de aproape dupa ce tai prima felie.

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Cu toate acestea miracolul care schimba drojdia, apa calda, sarea si faina in paine imi este strain. Pot face paine in fiecare zi si tot nu voi intelege cum se intampa aceasta minune. Nu cred ca cineva poate explica.

Pentru ca nu este vorba de o reteta. Fiecare paine are nevoie de alta cantitate de apa si putina lume gusta aluatul pentru a vedea daca este suficient de sarat. Asa ca este un miracol.

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Fac paine cu seminte (mac, in, susan alb sau negru), cu germeni de grau si de cele mai multe ori pun o mana sau doua de tarate la faina alba. Am incercat multe retete, am cumparat o placa de ceramica pe care coc paine in cuptor care imita vatra si, cred ca stiti unde voi ajunge, nici una din painile mele nu are gustul painii pe care o facea bunica.

Bunica mea a murit in valtoarea anilor de dupa Revolutie cand moartea ei a ramas o tragedie scurta. La putin vreme dupa asta noi toti ne-am intors la alergatura nebuna in care am vrut sa recuperam tot ceea ce ne-a fost rapit in anii comunismului: Coca Cola, guma, masini, case, imbracaminte.

Painea mea va avea intotdeauna mirosul copilariei si gustul vinovatiei.

Intampinand furtuna

In ardei iute, busuioc, carne de porc, marar, ou, rosii, rozmarin, Sweet Genovese, ulei de masline, usturoi on 11/08/2010 at 13:13

Am cules rozmarin, busuioc, marar, dovlecei, cativa ardei iuti, rosii si am rup cateva din frunzele inca verzi ale cepelor din gradina.

Am venit in bucataria cu prada asta parfumata unde ma astepta frigiderul dezolant de gol.

Vara nu cumpar aproape nimic tot ce vreau sa mananc se afla in gradina, insa in zilele in care norii negrii de ploaie se aduna, tunete amenintatoare se aud si ploaia cade rece, am nevoie de un supliment.

Am nevoie numai de un pachet cu carne tocata, o felie de parmezan, un ou si o felie de paine uscata pentru a face chiftelute picante cu ierburi aromatice in sos de rosii si dovlecei.

Foamea cumplita si ploaia de afara ma indeamna sa ma apuc repede de treaba si sa termin si mai repede.

Delicioase, rapide dar mai ales fierbinti

Delicioase, rapide dar mai ales fierbinti

Am tocat toate legumele si ierburile marunt si le-am separat: in tigaia am pus rosiile, un catel de usturoi, ulei de masline si o parte din ardeiul iute. Restul pun peste carnea tocata. Am taiat fragezii dovlecei si dupa ce sosul a fiert cateva minute i-am aruncat impreuna cu o crenguta de rozmarin sa se inmoaie un pic.

Am amestecat carnea, ierburile si ceapa tocate cu oul si paine, am pus un praf de sare si mult piper proaspat macinata si rand pe rand am facut chiftelele.

Aroma imbatatoare a rozmarinului imi evoca mereu mancarea facuta in bucataria mamei si cea a bunicii

Aroma imbatatoare a rozmarinului imi evoca mereu mancarea facuta in bucataria mamei si cea a bunicii

Nu imi place mirosul sau gustul chiftelelor prajite asa ca nu le prajesc ci le arunc in sosul fierbinte una cate una. Le fac destul de mici ca sa nu astept prea mult. Un colt de parmezan este tot ce imi mai trebuie. Ras fin va da chiftelutelor o nota de lux pe care o merit. 

Toamna cand trebuie sa ard resturile de tufe si garduri vii dupa ce le-am tuns imi fac un bol de chiftele in sos de rosii. Peste ele pus cateva paste fierte iar desupra tai o felie groasa de mozzarella. Ma asez in fata focului si ma bucur de mancarea asta consistenta si fierbinte. Frigul toamnei nu ajunge la mine. Crengile din foc trosnesc incalzindu-mi fata, iar castronul imi incalzeste mainile. 

Parmezanul ras peste chiftelele fierbinti se topeste rapid

Parmezanul ras peste chiftelele fierbinti se topeste rapid

Stiu ca este inca vara insa acum, azi, pentru cateva ore este toamna. Afara furtuna se dezlantuie, picaturile se zbat demente lovind sticla ferestrelor. „Oh, plansul talangii cand ploua!”

Duminici lenese

In desert, faina, iaurt, lamaie, mic dejun, nectarine, ou, praf de copt, zahar on 01/08/2010 at 12:55

Sunt putine diminetile in care ma pot trezi tarziu. Duminica asta am decis sa stau in pat cu geamul larg deschis, sa ascult pasarelele si sa citesc. Nimic greu, nimic important, o lectura usoara pentru o dimineata pe care o vreau fara provocari.

Dupa asta un mic dejun pe masura: clatite americane si compot de nectarine. Nu vreau sa stau in bucatarie, vreau sa mananc clatitele dulci si parfumate in mijlocul gradinii mele dominate acum de aroma grea si dulce a iasomiei. 

Clatite pufoase si siropul roz, parfumat, dulce-acrisor

Clatite pufoase si siropul roz, parfumat, dulce-acrisor

Clatitele americane sunt pufoase, usoare si mai ales foarte usor de facut. Amestec iaurt cu un ou, faina, praf de copt, un praf de sare si putin zahar (un varf de lingurita).

Aluatul trebuie sa fie gros, foarte consistent. Nu are nimic in comun cu aluatul clatitelor europene ci mai degraba arata ca un aluat de prajituri ceva mai fluid.

In tigaia incinsa si unsa cu putin ulei, pun cu polonicul cateva movile din aluat. Nici prea mici, nici prea mari.

Clatitele in siropul dulce-acrisor al nectarinelor

Clatitele in siropul dulce-acrisor al nectarinelor

Am taiat nectarinele in felii goase, peste ele am pus cateva lingurite de zahar si am stors zeama de la jumatate de lamaie. In cateva minute, la foc mic, zaharul s-a topit. Nu le las o secunda mai mult, vreau sa pastrez nectarinele proaspete si parfumate.

Clatitele nu dureaza prea mult. In cateva minute sunt bronzate frumos pe ambele parti si s-au umflat mandre de ele si de noua lor culoare.

Deasupra clatitelor fierbinti vars nectarinele si deliciosul lor sirop. Gata!

Un rasfat dulce pentru o dimineata lenesa

Un rasfat dulce pentru o dimineata lenesa

Cand ne uitam la America vedem obezitate si fast-food. Cred ca ignoranta noastra ne tine departe de o bucatarie de la care avem multe de invata. Daca avem curiozitatea sa privim dincolo de hamburger si hot-dog gasim clam chowder si jambalaya, retete si traditii culinare din Europa, Africa si America de Sud care s-au intalnit in America.

Bucataria americana nu poate fi ignorata, minimalizata sau mai rau, ironizata. Clatitele americane sunt si vor ramane una din retetele cele mai bune si de incredere pe care le stiu. Nu le fac in fiecare dimineata, ele sunt un rasfat dulce pentru duminicile lenese.