pur si simplu

Archive for the ‘faina’ Category

Ca la inceputul lumii

In faina, germeni de grau, mac, mic dejun, nuci, paine neagra, rosii, susan, tarate, ulei de masline, usturoi on 14/09/2010 at 12:02

Exista ceva primordial in painea neagra. Nimic nu este mai satios, mai plin si mai complet. Incapatanarea fainii grele de a nu creste, densitatea plina de gust si mirosul de pamant reavan, toate imi fac o teribila pofta de mancare si viata.

Arata sumbru insa inspira vivacitate. Painea neagra pe care o fac atunci cand am vreme este o paine grea de tarate si seminte. Pun in ea germeni de grau si seminte de mac si susan.

Painea neagra, densa, telurica si atat de satioasa

Painea neagra, densa, telurica si atat de satioasa

Insa cea mai buna varianta este cea la care adaug miez de nuca. Painea neagra cu miez de nuca pe care se intinde branza proaspata de vaca sau de capra este … nu stiu cum este, nu pot descrie, trebuie incercata.

Painea neagra cu miez de nuca sau fara este parca si mai buna atunci cand vremea de afara este mohorata. Inveselesc painea cu felii imbujorate de rosii si uleiul galben si parfumat de masline.

Painea neagra are coaja groasa si consistenta in care dintii se opintesc

Painea neagra are coaja groasa si consistenta in care dintii se opintesc

Un praf de sare si micul dejun e gata. Da, micul dejun. Gradina inca mai dicteaza ce mananc si rosiile atarna acum grele si coapte pe tulpinele ramase nerusinat de goale de frunze.

Asadar rosii din gradina, doua felii din painea coapta acum cateva zile, si ulei de masline, mereu prezent la mine in dulap.

Uleiul extravirgin de masline este piperat si gros

Uleiul extravirgin de masline este piperat si gros

In insorita Barcelona pulpa rosiilor frecata de felia de paine si apoi asezonata cu ulei de masline si sare se numeste pa amb tomàquet.

Spaniolii ii adauga uneori si un catel de usturoi pe care il trec pe fata aspra a felie de paine inainte de orice, insa mirosul usturoiului este inca antisocial asa ca pa amb tomàquet-ul meu are rosii taiate felii si nu are usturoi.

Asta este varianta mea, romanesca si ceva mai putin parfumata.

Imi place acest mic dejun pentru ca nu este insipid si trecator ca altele. Painea neagra are nevoie de efort, nu este un banal puf fara consistenta, are coaja groasa si o densitate in care dintii se opintesc, pe care gingiile si cerul gurii o simt.

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare fac din painea neagra un consistent si delicios mic dejun

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare fac din painea neagra un consistent si delicios mic dejun

Uleiul extravirgin de masline este picant, aromat si gros si are darul de a mai domoli un pic rezistenta painii si de a face ca imbucaturile sa alunece placut pe gat.

Rosiile mele, zemoase si carnoase, dulci-acrisoare dau viata feliilor de paine.

Cu ele micul dejun devine suculent si delicios. Numai la vederea lor, purpurii si apetisante, zemuind pe farfurie, imi lasa gura apa.

Cand dulceata vorbeste

In corcoduse, desert, faina, lapte, Mirabelle de Nancy, ou, prajitura, zahar on 24/08/2010 at 13:19

Pomisorul plantat de mine a facut pentru prima oara fructe. Este un inceput la fel de emotionant ca oricare altul si, ca de fiecare data cand fac ceva care a reusit, sunt fericita.

L-am plantat intr-un frig cumplit cand nu vedeam in jurul meu de mizerabila zloata ce cadea fara mila din cer. Am ajuns in casa uda pana la piele, naclaita de noroi si cu degetele vinete de ger. Obrajii imi ardeau si de abia mai puteam respira de alergatura, de efort, de emotie.

Numai cine nu a plantat niciodata un copac nu poate intelege acest sentiment: copacul acesta fragil va ramane aici, va face fructe, imi va tine umbra si va ramane aici unde l-am pus eu. Copacul asta mai mult decat orice altceva voi face in viata va fi marturia faptului ca am existat.  

Mirabelle de Nancy - corcoduse frantuzesti

Mirabelle de Nancy - corcoduse frantuzesti

M-am dezbracat si am luat pijamaua calda si mirosind a rufa curata de pe calorifer. Cu o cana de ceai intr-o mana si spatele cald m-am uitat in gradina la sirul de pomisori tineri plantati in acea dimineata.

In linie dreapta, ca niste soldati la prima instructie, un pic nesiguri, fara sa isi gaseasca locul si ritmul, stateau acum in compania perilor plantati cu 25 de ani in urma de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea.

Nu voi uita niciodata acea zi si nici prunul nu a uita pentru ca anul acesta, in primavara a inflorit iar acum mi-a daruit primele fructe. Le-am cules pe toate si ajunsa in bucatarie am facut dulceata.

Dulceata dulce amaruie, de culoarea chihlimbarului

Dulceata dulce amaruie, de culoarea chihlimbarului

Nu cred ca sunt multe dulceturi care au personalitatea celei de Mirabelle de Nancy. Fructele cu al lor lume latinesc Prunus insititia, sunt varianta frantuzeasca a corcoduselor – Prunus cerasifera. Dulceata de corcoduse frantuzesti nu este pentru copii si nici pentru tartina cu unt de dimineata.

Este dulce si amara in acelasi timp si are un parfum greu si distinct, un fel de Chanel Nr. 5, pe care numai femeile mature si barbatii cu palarie si baston il pot aprecia.

Clatite cu dulceata vremurilor demult apuse

Clatite cu dulceata vremurilor demult apuse

Dulceata asta este un lux de savurat in cantitati mici cu un pahar cu apa rece asa cum obisnuiau pe vremuri sa faca gazdele bune: o tava cu pahare incetosate cu apa de la fantana, farfurioare cu dulceata si cesti mici cu cafea tare si fierbinte.

Tin minte macrameul de sub cesti si pahare, linguritele lovind vesele portelanul cestilor si mirosul de levantica, naftalina si mucegai al camerei pe care gazda nu o deschidea decat pentru musafiri.

Mie imi place dulceata asta in clatite facute numai de oua, lapte, faina si un varf de sare. Fara zahar, fara vanilie prajite intr-o tigaie unsa cu ulei si ramase palide ca tenul domnisoarelor din secolele trecute.

Delicioase clatite si un bol de Mirabelle de Nancy

Delicioase clatite si un bol de Mirabelle de Nancy

Clatita subtire, fina, insipida, o lasa pe dulceata de culoarea chihlimbarului sa vorbesca.

Dulceata de corcoduse este o fuga in trecut, in vremurile cand clatitele erau un eveniment si dulceturile spuneau „Bine ai venit la noi!”.

Placeri simple si vinovatii complexe

In faina, germeni de grau, in, mac, susan on 15/08/2010 at 13:53

Pana cand nu iti afunzi mainile adanc in amestecul mirosind a copilarie, nu intelegi de ce bunica obisnuia sa faca cu varful cutitului o cruce pe coaja ei groasa si rumena atunci cand taia prima felie.  Murmura ceva, buzele abia miscate si cu varful cutitului zgaria rapid o cruce pe dosul painii, partea ce a stat pe vatra, acolo unde paine era cea mai gustoasa.

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Bunica isi potrivea painea intre sani si cu un cutit lung facea semnul crucii dupa care taia prima felie. Totul semana cu un sacrificiu. Cutitul aluneca amenintator catre inima bunicii si dupa ce taia cateva felii, urmarita atent de privirile noastre, ne asezam la masa. Bunica nu era religioasa ca alte femei din sat insa painea era tratata cu reverenta cu care ea trata toate sarbatorile religioase. Cred ca painea era pentru bunica rugaciunea zilnica.

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Multa vremea painea mea a venit de la magazin. In ultimii ani am inteles ca nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor. Pentru a face din patru pereti acasa am inceput sa framant aluatul mirosind a rugaciuni. Oricat de departe as fi sunt atat de aproape dupa ce tai prima felie.

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Cu toate acestea miracolul care schimba drojdia, apa calda, sarea si faina in paine imi este strain. Pot face paine in fiecare zi si tot nu voi intelege cum se intampa aceasta minune. Nu cred ca cineva poate explica.

Pentru ca nu este vorba de o reteta. Fiecare paine are nevoie de alta cantitate de apa si putina lume gusta aluatul pentru a vedea daca este suficient de sarat. Asa ca este un miracol.

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Fac paine cu seminte (mac, in, susan alb sau negru), cu germeni de grau si de cele mai multe ori pun o mana sau doua de tarate la faina alba. Am incercat multe retete, am cumparat o placa de ceramica pe care coc paine in cuptor care imita vatra si, cred ca stiti unde voi ajunge, nici una din painile mele nu are gustul painii pe care o facea bunica.

Bunica mea a murit in valtoarea anilor de dupa Revolutie cand moartea ei a ramas o tragedie scurta. La putin vreme dupa asta noi toti ne-am intors la alergatura nebuna in care am vrut sa recuperam tot ceea ce ne-a fost rapit in anii comunismului: Coca Cola, guma, masini, case, imbracaminte.

Painea mea va avea intotdeauna mirosul copilariei si gustul vinovatiei.

Duminici lenese

In desert, faina, iaurt, lamaie, mic dejun, nectarine, ou, praf de copt, zahar on 01/08/2010 at 12:55

Sunt putine diminetile in care ma pot trezi tarziu. Duminica asta am decis sa stau in pat cu geamul larg deschis, sa ascult pasarelele si sa citesc. Nimic greu, nimic important, o lectura usoara pentru o dimineata pe care o vreau fara provocari.

Dupa asta un mic dejun pe masura: clatite americane si compot de nectarine. Nu vreau sa stau in bucatarie, vreau sa mananc clatitele dulci si parfumate in mijlocul gradinii mele dominate acum de aroma grea si dulce a iasomiei. 

Clatite pufoase si siropul roz, parfumat, dulce-acrisor

Clatite pufoase si siropul roz, parfumat, dulce-acrisor

Clatitele americane sunt pufoase, usoare si mai ales foarte usor de facut. Amestec iaurt cu un ou, faina, praf de copt, un praf de sare si putin zahar (un varf de lingurita).

Aluatul trebuie sa fie gros, foarte consistent. Nu are nimic in comun cu aluatul clatitelor europene ci mai degraba arata ca un aluat de prajituri ceva mai fluid.

In tigaia incinsa si unsa cu putin ulei, pun cu polonicul cateva movile din aluat. Nici prea mici, nici prea mari.

Clatitele in siropul dulce-acrisor al nectarinelor

Clatitele in siropul dulce-acrisor al nectarinelor

Am taiat nectarinele in felii goase, peste ele am pus cateva lingurite de zahar si am stors zeama de la jumatate de lamaie. In cateva minute, la foc mic, zaharul s-a topit. Nu le las o secunda mai mult, vreau sa pastrez nectarinele proaspete si parfumate.

Clatitele nu dureaza prea mult. In cateva minute sunt bronzate frumos pe ambele parti si s-au umflat mandre de ele si de noua lor culoare.

Deasupra clatitelor fierbinti vars nectarinele si deliciosul lor sirop. Gata!

Un rasfat dulce pentru o dimineata lenesa

Un rasfat dulce pentru o dimineata lenesa

Cand ne uitam la America vedem obezitate si fast-food. Cred ca ignoranta noastra ne tine departe de o bucatarie de la care avem multe de invata. Daca avem curiozitatea sa privim dincolo de hamburger si hot-dog gasim clam chowder si jambalaya, retete si traditii culinare din Europa, Africa si America de Sud care s-au intalnit in America.

Bucataria americana nu poate fi ignorata, minimalizata sau mai rau, ironizata. Clatitele americane sunt si vor ramane una din retetele cele mai bune si de incredere pe care le stiu. Nu le fac in fiecare dimineata, ele sunt un rasfat dulce pentru duminicile lenese.