pur si simplu

Archive for Iulie 2010|Monthly archive page

Capsuni in decembrie

In condimente, otet balsamic, rozmarin, ulei de masline, usturoi on 27/07/2010 at 13:18

Nu vreau capsuni in decembrie, vreau sa tanjesc o iarna intreaga pana voi gusta capsunile, vreau sa indur dureroasa asteptare, dorul. Nu vreau nimic prefacut, shimonosit si nenatural. Capsunile altora nu vor avea niciodata gustul capsunilor mele. Pentru ca eu le stiu decat erau mamele lor, le-am pus asa cum erau, legate cu cordonul ombilical, in mici ghivece si l-am desparit de mamele lor numai atunci cand erau gata sa ia singure viata in piept. 

Sunt gata sa fac compromisuri insa rezonabile. Acum recoltez fasolea si blondele pastai ajung in borcane pentru la iarna. Vreau, pot si trebuie sa pastrez fasole si varza si cartofi. Capsunile sunt insa un lux trecator care trebuie sa ramana asa.

Cotletele de porc in ulei de masline, usturoi si parfumatul, inegalabilul rozmarin

Cotletele de porc in ulei de masline, usturoi si parfumatul, inegalabilul rozmarin

In gradina nu mai sunt capsuni insa acum este momentul in care tund tufa de rozmarin. Voi folosi varfurile fragede sa fac din ele alte tufe, sa inmultesc splendida mea tupa, insa cele ce nu vor ajunge noi plante ajung in bucatarie.

Pastai de fasole si rozmarin. Asta este tot ce pot aduce din gradina pentru pranzul de astazi.

Cotlete de porc cu rozmarin si garnitura de fasole cu otet balsamic si usturoi este o reteta veche pe care o folosesc cand rozmarinul este gata pentru tunsoarea lui anuala. Ramurelele de rozmarin culese azi dimineata sunt tocate marunt si amestecate cu sare, ulei de masline, piper proaspat macinat si usturoi din gradina, proaspat si foarte parfumat. Lasat cotletele pentru cateva minute imbracate in aceste arome.

Suculentele cotlete, parfumate si fierbinti langa minunata fasole

Suculentele cotlete, parfumate si fierbinti langa minunata fasole

Am incins gratarul, am dat in clocot fasolea iar cand gratarul a devenit incandescent am aruncat pe el fripturile. Cu fasolea am rezolvat-o rapid. Am pus intr-un castron usturoi zdrobit cu sare la care adaug otet balsamic si ulei de masline. Toata fasolea a fost usor imbracata de sosul dulce-acrisor.

Langa cotletele suculente si parfumate am aranjat cocheta fasolea blonda vopsita acum castaniu. Supusa blonda nu se lupta cu friptura. Aromele lor au o nota comuna asa ca blonda si friptura se simt bine impreuna.

Fasolea proaspat culeasa este delicioasa in vinegreta de otet balsamic, usturoi si ulei de masline

Fasolea proaspat culeasa este delicioasa in vinegreta de otet balsamic, usturoi si ulei de masline

Asta nu este o simpla pledoarie pentru sezonalitate, asta este o pledoarie pentru bun simt. Trebuie sa intelegem ca nu putem avea ce vrem, cand vrem ca niste copii rasfatati. Trebuie sa asteptam, sa muncim, sa invatam, sa meritam. Vreau sa merit capsunile pe care le mananc si din acest motiv refuz capsunile altora, capsunile din decembrie.

Modesta Margherita

In busuioc, Margherita, masline, mozzarella, pizza, rosii, Sweet Genovese, ulei de masline on 25/07/2010 at 13:33

Reteta este simpla: mozzarella di Bufala, suc de rosii, busuioc si ulei de masline extravirgin. Nu fac pizza in fiecare zi, in fapt fac pizza foarte rar, numai atunci cand am cele mai bune ingrediente, numai atunci cand pizza primeste exact atentia pe care o merita. Fac pizza atunci cand am vreme sa fac paine. 

Un blat subtire, sos de rosii, mozzarella, busuioc si ulei de masline. Perfect!

Un blat subtire, sos de rosii, mozzarella, busuioc si ulei de masline. Perfect!

Pizza Margherita este cina perfecta in serile racoroase cand fierbinteala nu a mai ramas decat in zidurile de caramida, in spatarul de lemn al bancii, in iarba calda sub talpile desculte. Pizza Margherita este rapida si pana cand se coace tacuta in cuptor, mirosind a paine si busuioc, sticla de vin se raceste in galeata plina cu gheata. 

Aluatul este simplu, o bucata din aluatul din care fac paine la care adaug cand il framant putin ulei de masline. Nu stiu de ce fac asta, stiu insa ca aluatul devine mai elastic, mai fin.

Cu masline si busuioc proaspat pentru mofturosi

Cu masline si busuioc proaspat pentru mofturosi

Cina asta este ideala pentru mesele cu prieteni, in gradina, la lumina blanda a amurgului. Fiecare isi poate alege propria sa Margherita: cu blatul mai gros sau mai subtire, cu masline sau fara, cu busuioc proaspat sau cu busuioc pus deasupra pizzei atunci cand este aruncata in cuptor. Mie imi place reteta clasica insa mofturosii mei prieteni prefera maslinele si aluaturile goase si pufoase.

In cuptor se incinge timp de o ora o placa de ceramica pe care o folosesc sa coc paine si placinte dar mai ales minunata pizza. Pe placa asta minune aluaturile deja decorate se coc instantaneu. Dosul pizzelor devine crocant iar fetele lor se bronzeaza frumos si uniform.   

Mozzarella din lapte de bivolita se topeste, iar busuiocul Sweet Genovese devine crocant si parca mai aromat ca oricand.

Clasica, simpla, modesta si atat de delicioasa Margherita

Clasica, simpla, modesta si atat de delicioasa Margherita

Mancam pizza asta delicioasa in mijlocul florilor udata cu pahare reci de vin alb. Fac pizza asta cand busuiocul din gradina arata atat de apetisant incat nu ma pot abtine sa nu il culeg.

Dieta gradinarilor este predictibila: mancam multi cartofi atunci cand sunt gata, multa salata de vinete cand vinetele s-au copt, tot felul de mancaruri cu rosii si salate de rosii cand rosiile sunt coapte.

Sezonul busuiocului din gradina este scurt, prea scurt si ma simt obligata sa il folosesc. La asa obligatie raspund de fiecare data cu entuziasm.

Jocul dulce-acrisor

In cirese albe, desert, lamaie, prajitura, visine on 24/07/2010 at 13:48

Cand eram mica, vara, cand pe tarabele din piete erau munti de visine coapte, mama facea compot, dulceata si prajitura. Tinea compotul intr-o oala mare, smaltuita si rosie in frigider si de acolo, insetata, imi luam cu polonicul zeama rubinie dulce-acrisoara. Nu mai interesau fructele din compot numai zeama, singurul remediu pe care mama il stia impotriva caniculei.

Mama nu risipea nimic. Cele mai frumoase visine aveau onoare de a ajunge prajitura, in dulceata ajungeau visinele categoria a II-a, iar cele mai urate ajungeau compot. Si asta imi pare atat de logic si natural. Visinele perfecte si nepatate aveau onoare sa se joace de-a v-ati ascunselea in blatul auriu pe care mama il pregatea in cateva clipite.

Recolta de cirese albe a acestui an in drumul ei catre bucatarie

Recolta de cirese albe a acestui an in drumul ei catre bucatarie

Din pacate in gradina mea nu este acum nici un visin. Voi planta cativa in anii viitori dar pana atunci am ciresi, trei ciresi batrani si unul tinerel.

Pana cand voi avea visini si visine, ciresele albe sunt visinele mele. Dulci si mirosind a flori de tei, perlelea astea lipicioase nu au nici o legatura cu fructele acre si rubinii cu care mama facea dulceata, compot si prajitura. Insa eu am gasit  solutia de a le echilibra dulceata, le-am gasit partenerul perfect: lamaia.

Ideea s-a nascut cand am descoperit ca alb-galbuiul pur al fructelor se transforma intr-un neplacut maro dupa ce le scoteam samburii. Am pus fructele in zeama de lamaie pentru a le pastra culoare si abia atunci le-am descoperit gustul si parfumul.

Sublimul compot de cirese albe asteapta noptile negre ale iernii

Sublimul compot de cirese albe asteapta noptile negre ale iernii

Este aproape miraculos cum lamaia poate ridica atat de sus notele de dulce din fructe. Am inceput sa fac dulceata de cirese albe cu lamaie si mai apoi minunata prajitura, premiul pe care il primesc doar o singura data in fiecare vara dupa ore lungi de cules cirese.

In bucatarie inconjurata de galeti pline cu fructe amestec untul lasat sa se inmoaie de cu dimineata cu zahar pana cand obtin o crema alba si tacuta. Cand zaharul cel zgomotos nu mai vorbeste inseamna ca s-a topit si acum este momentul sa adaug unul cate unul cele patru oua. Cand am terminat ouale cern faina. Amestec si la crema alb-aurie  adaug acum praf de copt stins cu zeama de lamaie si coaja rasa de la o lamaie. In vremea asta intr-un castron nerezonabil de mare asteapta ciresele golite de samburi. Plutesc in zeama de lamaie care le pastreaza minunata culoare.

Vars compozitia in tava si arunca deasupra mai multe cirese decat ar trebui. Nu am reteta asta scrisa nicaieri pentru ca este cea mai usor de tinut minte reteta pe care o stiu: 225 grame de unt, 225 grame de zahar, 225 grame de faina, 4 oua, o lingurita de praf de copt si zeama de la jumatate de lamaie. 

Sticloasele cirese odihnindu-se in puful parfumat al blatului

Sticloasele cirese odihnindu-se in puful parfumat al blatului

Cand prajitura este gata si s-a racit la tot sucul ramas in castronul in care am tinut ciresele adaug zahar pudra. Cat zahar pudra? Suficient ca zeama de lamaie si sucul cireselor sa se transforme intr-o pasta fina de culoarea untului.

Un ceai verde sau unul de musetel sunt tot ce imi trebuie langa o felie din aceasta minunata prajitura glazurata cu crema parfumata dulce-acrisoara.

In bucataria mamei si in cea a bunicii am invatat echilibrul si respectul fata de ingrediente. Prajitura asta pe care o fac o singura data pe an este reverenta mea fata de traditia familiei mele si felul in care eu imi exprim admiratia fata de pretioasele cirese albe.

Adunand gradina in farfurie

In ardei iute, busuioc, rosii, Sweet Genovese, ulei de masline, usturoi on 23/07/2010 at 12:42

Trecand prin gradina sa ud sau numai in inspectie, ma intorc in casa cu bratele pline. Lacomia mea nu cunoaste limite, dar trebuie sa intelegeti in felul asta fac bine gradinii. Varfurile busuiocului trebuie retezate pentru ca numai asa tufele se indesesc. Ce sa fac dupa ce am tuns varfurile busuiocului? Nu pot sa arunc fragedele frunze. Cunosc busuiocul asta de cand era samanta asa ca nu am sa ii fac acesta nedreptate.

Spaghetti all'arrabbiata cu busuioc, ardei iute, usturoi si rosii

Spaghetti all'arrabbiata cu busuioc, ardei iute, usturoi si rosii

Ardeii iuti trebuie culesi pentru ca asta este regula: cu cat culeg mai multi cu atat generoasele plante vor produce mai multi. Nu am sa astept ca fructele astea de smarald sa se inroseasca, vreau sa simt gustul lor inca nerafinat, iuteala lor intensa.

Culeg fara un plan anume. Planul se naste intotdeauna in bucatarie. Din fundul gradinii, lucind in soare, imi fac cu ochiul rosiile. Aici culesul se transforma in picnic: unele rosii nu se coc pentru bucatarie ci numai pentru mine. Sunt incalzite de soare si dulci, acelasi gust pe care il stiu din copilariei, din gradina bunicii cand in lipsa de dulciuri mancam rosii si prune si fragi.

Busuioc, busuioc, busuioc, peste tot: in gradina, in ghivece. Cred ca imi este teama ca intr-o buna zi se va termina

Busuioc, busuioc, busuioc, peste tot: in gradina, in ghivece. Cred ca imi este teama ca intr-o buna zi se va termina

In bucatarie, toata aceasta prada: rosiile, busuiocul, ardeiul iute, nu imi spune decat un singur lucru: spaghetti all’arrabbiata. Fac sosul asta pentru paste de multa vreme fara sa stiu ca poarta acest nume. In uleiul de masline extravirgin usor incalzit arunc usturoiul si ardeiul iute, mai mult usturoi si ardei iute decat ar pune un om normal.

Pe focul alaturat oala cu apa sarata fierbe si in ea arunc pastele.  De aici incolo nu mai sunt decat 7-8 minute. Nu fierb niciodata pastele 12 minute cat scrie pe pachet pentru ca le vreau al dente asa cum am invatat in Italia ca sunt bune.

Carnosi, furiosi, luciosi si gata de cules. Cine are rabdare sa ii lase sa se coaca?

Carnosi, furiosi, luciosi si gata de cules. Cine are rabdare sa ii lase sa se coaca?

Acum peste usturoi si ardei iute arunc rosiile taiate cele foarte mici in jumatati, cele mari in cubulete. Pastele sunt gata! Le scurg si le arunc in tigaia asta atat de draga mie care a vazut atatea sosuri picante. Amestec rapid, adaug un praf de sare daca mai este nevoie, si la final, parfumatele, sublimele frunze de busuioc. Pastrez cateva pentru farfurie insa multe, prea multe ajung in tigaie.

Am ajuns sa folosesc busuiocul ca pe spanac si trebuie sa spun ca nu am descoperit nimic mai bun sau mai inmiresmat. Numai busuiocul Sweet Genovese poate sa faca dintr-o mancare atat de simpla un adevarat regal. Spaghetti all’arrabbiata este felul in care eu ii multumesc gradinii mele pentru generozitate ei nemarginita.